ConstantaBlog.info

Ramas in moda lansata in anul 2004, curentul „Vintage“ mai are citeva zvircoliri pina la iesirea din scena. De aceea, merita sa ne aplecam asupra a ceea ce a insemnat ideea care a scris una dintre cele mai colorate pagini de vestimentatie dictata din marea capitala a modei, Milano.

Totul a inceput in anul 2003, in Occident, cind designerii cautau ceva nou, iar gaselnita a fost o conotatie noua pentru ceea ce inseamna „VINTAGE“. Adica, nimic esential nu era nemaivazut, nici macar ambalajul, ci innoirea vechiului, rezultatul final fiind insa, de aceasta data, vestimentatia cu aspect de vechitura. Hainele prezentate pe pasarelele de moda pareau scoase de pe raftul cu vechituri al sifonierului, uzura vizibila devenind nota de originalitate. Camasile, bluzele, rochiile de strada chiar, aveau tivurile atirnate – dar, atentie!, nu descusute, ci desirate –, pardesiile si sacourile se prezentau in culorile terne, decolorate pe la cusaturi, ca dupa zeci de „terfeliri“ in masina de spalat. Tricotajele aveau fete de …dos (de parca erau imbracate invers), caci cusaturile de interior erau scoase la lumina, chenarele de ata (surfilatul fiind rareori prezent) dezvaluind scheletul tiparului. Era „trendy“ sa pari imbracat neglijent, amarit cumva, un jigarit de lux insa, caci astfel de piese de imbracaminte se cumparau cu bani grei.

Daca nu as fi vazut cu ochii mei, poate ca nu as fi crezut, dar in magazinele de firma din Milano (celebra Via de la Spiega) se vindeau, pe sute de euro, bluzite din material sintetic, imprimate, care semanau leit cu celebrele bluze aduse de navigatorii romani prin anii 80, „suprailasticele“ ce aveau pe toata partea din fata desenate peisaje, in culori violente, adevarate „capodopere“ de kitsch.

Gucci de Stambul

In ceea ce priveste moda din Romania, mi se pare ca acest curent „Vintage“ a trecut cumva mai pe sub usa, ba chiar a fost preluat la nivel de oferta de masa prin importul unor turcisme jalnice, si este de ajuns sa amintesc aici de bluzele cu rupturi, un fel de „taiate cu lama“ si apoi date cu spary colorat, sau de blugii cu urme albe, gata tociti pe linia piciorulului, pe fund, sau prin alte zone considerate supuse frecarilor repetate… Si, astfel, grosolania manoperii punea in locul vreunei veridicitati a lucrului purtat indelung pe cea a sticlei cu clor turnate dupa nesiguranta miinii si a foarfecei lasate nesupravegheata.
Programata sa tina un an, 2003, furia stilului „Vintage“ s-a prelungit si in 2004, cind a ajuns si in fabricile de pielarie, unde hainele (in special gecile si scurtele 3/4) erau tratate astfel incit sa fie obtinut aspectul de „decojit“. Cele mai reusite se remarcau dupa culoare, care trebuia sa para ramasa de la vopsitul de acum 100 de ani…
Cataramele, la rindul lor, aveau pe ele confectionata „patina timpului“.

Din pacate, la noi in tara, stilul Vintage (care a cunoscut gloria pe plan mondial in 2004) a trecut aproape neobservat, singura sa victorie fiind cea din domeniul accesoriilor, unde au fost in mare voga „bijuteriile“ de plastic, curelele si posetele din musama super-lacuita, creatii intilnite si in almanahele anilor 80, la paginile unde moda strecura bretonul „break“ si chica punk printre salopetele tovarasesti.
Am trecut in 2005, iar dupa „vechiturile“ din „Vintage“ se anunta intoarcerea la tinutele somptuoase, de lux obstentativ. Si, la acest capitol, se pare ca nimic nu este mai nimerit decit blanurile. Asadar, in timp ce iese din luminile rampei tinarul in blugi tociti, camasa cu mineci rupte si pardesiu rapciugos, in scena intra cuconita ce-si etaleaza ingenua blanita.

Asta-i moda, surprinzatoare ca o ploaie de primavara!