ConstantaBlog.info

Raspunsul e simplu. Spui si tu, ca un om civilizat : Buna seara. Mai ales ca ai fost informat ca oamenii sunt acolo ca sa stea de vorba cu cetatenii - alegatori. In titlu a fost intrebarea ajutatoare. Acum, intrebarea principala: Iti raspunde cineva? Iti raspunde, ca-n bancul ala celebru, doar ecoul. Daca acum fac asa, imi inchipui cum vor face, daca vor iesi deputatei/senatorasi …

Amendament: Doar Florian Constantin a schitat un salut greu sesizabil din cap.

Cum sa faci oleaca de campanie electorala inainte sa inceapa campania? Cum sa te faci cunoscut la lume, dar sa nu cumva sa scrie pe tine publicitate?

Simplut. Gasesti un post media dispus (a se citi gata sa-ti ia banii) unde prestezi o emisiune, o rubricuta acolo, unde timp de un minut, doua, trei sau cat de tine buzunarul si sa dai din clanta singurel. Definitoriu, inainte si dupa ti se va anunta numele. Poate chiar de mai multe ori pe zi, doar-doar o sa tie minte vulgul numele.

Pentru cunoscatori, in vremile cand Marius Pricopie (isi mai aminteste cineva de el?) era aparatorul raului, ramului si smocului de verde, ascultam zilnic pastilute radio pline de povetele domniei sale. Mai apoi, a fost si “Cuvantul Prefectului”, dar prefectul s-a razgandit si minutul de emisiune a plecat la nani. Acum, un nou om de radio “face istorie” cu sfaturi juridice, doar-doar domnul Florea va avea notorietatea mai mare si mai vanjoasa, cand va suna goarna campaniei electorale (legale).

Domnilor politicieni, cusher ar fi sa legalizati o campanie electorala de 60 de zile. Asta n-ar fi rau nici pentru alegatori. Abia s-ar dumiri mai bine la cine sa dea cu stampila.

Niste oameni s-au hotarat sa devina parlamentari. Sau, ca sa fiu mai specific, i-au convins pe colegii lor de partid ca ei sunt oamenii potriviti apelativelor de senator sau deputat in urmatorii patru ani. Le mai trebuie acum voturile poporenilor.

Eu pe oamenii acestia i-am mai vazut, despre unii am mai scris. Cumva, cumva sunt obisnuit cu ei, ii cunosc oarecum. Dar omul care nu-i cunoaste deloc pe cei mai multi dintre acesti oameni, care-i va vedea pentru prima oara, ce va gandi despre ei? Dupa ce mi-a trecut prin cap intrebarea asta, am cerut opinia psihologului Irina Molnus. Pe care am rugat-o sa arunce o privire pe fotografii si sa-mi spuna repede, cum o inspira cei din fotografie, dupa atitudine si modul de a se imbraca.

Regia, fotografiile, va rog, si comentariile sub ele ! Motor !

Personajul din dreapta (n.r.-Mircea Banias) este cel mai conformist dintre cei din poza, adica se vede ca s-a straduit sa arate bine si sa se mentina ca aratand “perfect” (costum cu dungi, a la Becali, camasa incheiata perfect, sosete si pantofi in ton cu costumul si cravata). Probabil e cel mai perfectionist dintre cei din poza.
Urmatorul, mergand spre stanga (n.r.-Constantin Chirila), la fel ca cel din extrema stanga (n.r.-Senol Zevri) confortul lor a primat conventiilor sociale. Nu s-au straduit sa adopte tinuta oficiala. Poate evenimentul nu se ridica la inaltimea persoanei lor! Cel cu camasa alba pastreaza o postura corporala adecvata (dar are un aer de superioritate, ne-populist, cumva deasupra muritorului de rand si problemelor lui), pe cand cel cu oranj se vede ca nu e familiarizat cu evenimentele de acest gen si probabil nu cunoaste conventiile sociale atasate lor.
Urmatorii, cei in costume negru(n.r.-Daniel Florea) si maro (n.r.-Tudorel Calapod), s-au straduit sa fie in ton cu eticheta, sacrificand partial confortul personal (nasturele descheiat la camasa). Doar joaca un rol pe care il cunosc destul de bine. Probabil fara substanta. Dintre ei, cel mai rigid e cel negru-alb (lipsa de fantezie in ce priveste vestimentatia).

Marginea din dreapta (n.r.-Ioan Toanchina) se simte inconfortabil in postura respectiva si nu se omoara cu eticheta pentru un astfel de eveniment. In plus, e stingher si oarecum nesigur.
Onaca (n.r.-singurul recunoscut clar, atentie la notorietate!) si cel de alaturi avand costum maro (n.r.-Ionel Manafu) isi cunosc indeletnicirile politice, sint familiarizati cu evenimentele ca atare, se simt confortabil cu ele.
In stanga lor este un personaj cu bani multi (n.r.-Mircea Iustian), se vede lejeritatea pe care i-o da situatia financiara. Are curaj sa experimenteze o tinuta mai nonconformista. Posibila atitudine zeflemista cu electoratul, nesanatoasa politic.
Costumul bej, langa dama, (n.r.-Gigi Chiru): nu-i sta bine in costum, nu il poarta des, nu stie sa il poarte. Evident, nefamiliarizat cu evenimente de acest gen si lipsit de creativitate.
Dama (n.r.-Paloma Petrescu), “persoana importanta”, ii place sa fie in centrul atentiei, sa aiba ocupatii de conducere.

Deocamdata atat. Dar, va promit ca in aceasta campanie le pregatim candidatilor catvea surprize. Amicale. Amicale?

N-am participat la Cartoniadele slinoase de pe stadioane. Nici la defilari nu m-au prins. Am fost un rebut politic pentru viermii Epocii de Aur. M-au facut pionier in clasa, in cadrul unei ceremonii semanand a procedura cu forceps. Utecist n-am fost, s-au straduit, dar chiar si in ultimii ani de pseudocomunism, cand se faceau utecisti la kil, m-am fofilat stralucit.

23 August e unul din momentele cand oameni din jurul nostru isi etaleaza nostalgiile. Altadata i-as fi contrat vehement, dar acum mi-a venit o alta idee. Sa le facem o republica a nostagicilor: Republica Nostalgica Romania.

Facem frumos o enclava, unde sa le asiguram oamenilor toate conditiile dupa care tanjesc cu nostalgie. Televizor 2 ore. Se poate si OTV, tot un soi de radiera pentru creiere este si ala. Dan Diaconescu in direct de la 10 la 12. Pe la 11, cand Magda Ciumac e gata sa spun adevarul despre Elodia, le taiem curentul. Tot de la ora aia le dam drumul la apa calda. Se pot spala si la lumina lumanrii. O ora nu mai mult. Apoi, nani.

Le asiguram alimentare frumoase, cu rafturi pline de creveti vietnamezi, un frigider lat burdusit cu pungi de supa, in combinatie unica de morcov + mazare + 2 gheare de pui. Ca un fel de loterie, unele pungi vor contine si cate o capatana sau spinare de pui, cam una la 10 pungi. Inaintea fiecarei sarbatori nationale, alimentara va primi salam din care mai curge apa inca 2 zile, tacamuri de pui, capete de peste, jumatati de capete de porc si o suma indestulatoare de copite de porc.

Fiecare cetatean al enclavei va avea o cartela pe baza careia va primi o juma de pachet de unt, o sticla de ulei, un kil de zahar pe luna si, daca sunt cuminti si “stau la locurili lor”, vor avea dreptul sa faca o comanda la Casa de comenzi, de unde vor primi o bucata de carne impreuna cu alte 5 produse de care nu vor avea nevoie niciodata.

Femeile vor fi controlate lunar intre picioare, fiindca partidul enclavei vrea cetateni noi. Cine face avort, de avort va muri. Daca nu, vor infunda puscaria, ceea ce tot cam aia e.

Adio vacante in strainatate. Doar ceva excursii bine controlate, obtinute cu pile mari, prin Rusia si Coreea de Nord. Cine va avea un dolar, chiar si gasit pe strazi, va infunda beciul militiei pentru declaratii. Dupa caz, va infunda si puscaria.

Toti nostalgicii ar putea, asadar, fi invitati sa mearga intr-o astfel de enclava. Lor l-as adauga pe un italian cretin, vazut cu ochii mei intr-un tren pe ruta Torino-Pisa, care citea un ziar comunist si dadea nemultumit din capatana de bou indolent. L-as pune si pe ala impreuna cu ei, ca sa invete toti “ce bine este in comunism” si sa mai ofteze in continuare dupa el.

Se intampla astazi…

Un inconstient calca doi oameni pe plaja cu magaoaia lui 4×4. Nu i-a vazut, zice el. Nu i-a vazut la fel cum nici militienii-politisti nu l-au vazut cum si-a parcat BMW-ul pe plaja. Ilegal, desigur. Perfect ilegal, asa cum ne vrajea doamna secretar de stat Lucia Varga ca nu se va intampla. Cine sa-l ia la palme pe dobitoc? Nimeni, dar daca dobitocul ar fi parcat un Tico sau Dacie amarata, se vezi atunci ce si-o lua peste bot! Cu amenzi, da, da, nici nu voiam sa zic altfel.

Altfel, militienii-politisti au sarit sa-l capaceasca pe un neica nimeni, care bause un sprit in plus si-l gasise dorul de mers la meci. Ala infractor, tata! Ce daca un copil urla traumatizat pe langa haidamaci, ca sa-l lase pe tac-su in pace? Militienii erau vigilenti nevoie mare, il carau pe sus la duba, sa-i dea omorul. Poate chiar de fata cu fetita lui, ca sa-nvete si vita aia mica ce-i organu, da?

Aceiasi militieni-politisti sunt harnici de crapa in jurul hotelului Meridian din Mamaia. Caracatite gramezi la orice turist care parcheaza pe langa stabilimentul cu pricina. La Meridian si la hotelul alaturat, al carui nume imi scapa acum, vin sa-si prajeasca burtoacele la soare, sefii militienilor-politisti si baietii de la Manastirea Secu. Asa ca tre’ serviti cu promptitudine, sa nu carecumva sa n-aibe burtoacele unde-si lasa roaba cu patru roti.

Cam de aia nu e lege in tara asta. Fiindca sunt prea multi militieni-politisti, gudurai si burtocosi. O sa fie cand legea o sa fie una singura si pentru militianul smecher care taie banda continua c-asa vrea sirena lui, si pentru cretinul care a imprastiat oameni pe sosea cand a taiat banda continua in fata la Bavaria Motors. Cand o fi aceeasi lege si pentru BMW si pentru Tico. Cand militianul nu o sa mai stea la citronade cu barbugii din cartier. Cand? Cred ca o sa fie cam pe vremea cand vom afla cum si-au luat unii din salariul de militian-politist masini de zeci de mii de euro, vile, case de vacanta, etc.

O sa-l rog pe Mironov sa ma ajute, fiindca el le stie cu science-fiction-ul …

Vestea demisiei avocatului Ion Popescu din postura de presedinte interimar al pedelistilor constanteni nu m-a surprins cu nimic. Intr-un fel telenovela “domniei” sale in fruntea organizatiei seamana cu o situatie pe care am trait-o in repetate randuri in copilarie.

De multe ori, inaintea unui meci de fotbal intre copiii din cartier, un nene in varsta intervenea de pe margine si stabilea el capitanul echipei, pe considerentul ca el e mai mare si, deci, poate. De obicei, “capitanul” era un ciutan fara veleitati de conducator, care isi petrecea aproape tot timpul meciului strigand pe teren dupa ceilalti coechipieri, rugandu-i sa-i dea si lui mingea. Argumentul suprem era “baaai, eu sunt capitanul, asa a zis nea Gicu!” Toata agitatia lui nu-i aducea decat ranjete din partea colegilor si cateva pase proaste, cat sa nu-i foloseasca la nimic si sa-l mai si fugareasca degeaba. Adevaratul capitan al echipei era, invariabil, cel mai bun fotbalist, cel care stia sa se impuna fara cuvinte, doar prin faptul ca domina prin talent si muncea mai mult decat toti.

Privindu-l pe Popescu, am inteles cata similitudine exista intre “capitanii” impusi din copilaria mea si domnia sa. Meciul nebun din filiala democrat-liberala l-a ocolit mereu, a avut intotdeauna in jur oameni mai puternici, cu reale calitati de lideri, a primit pase proaste sau nu le-a primit deloc, iar in ultimele zile coechipierii sai au dat semne clare ca i-ar sta mai bine rezerva.

Daca demisia nu a fost sugerata de la centru, atunci il consider singurul gest de lider adevarat. Tare mi-e teama, insa, ca transmiterea renuntarii la ceas de seara si refuzul de a iesi barbateste in fata presei si a organizatiei pentru a-si declara public motivele deciziei sunt semne ca exact asa s-a intamplat. “Tanti” sau “Nenea Gicu” i-au sugerat sa renunte pentru o pace plina de compromisuri, dar extrem de necesara. Fiindca, nu-i asa?, urmeaza TOAMNA LICURICILOR.

Ieri am fost la CTV, in “REDACTIA” Laviniei Siclitaru, unde am comentat despre vizita presedintelui Basescu in Italia si despre problema peninsulara a tiganilor romani.

Nu zic ca m-a enervat un telespectator, care a intrat in direct - si-a spus omul parerea -, fiindca nici nu avea cum. Am mai ascultat inca o data parerea unui om, altminteri generalizata si generalizanta despre tiganii care traiesc printre si cu noi, ceilalti romani, perceptie pe care o cunosc bine.

Marele public judeca in continuare cu fariseism. Injura tiganii, dar il aplauda urland pe Banel Nicolita cand arde un gol pentru Steaua. Injura tiganii, dar altfel ii cheama sa le cante la nunti. Pe cucoanele gospodine le enerveaza tiganii care vorbesc tare in autobuz si miros a transpiratie, dar nu le deranjeaza deloc cand tot tiganii aia vin dimineata sa le ia gunoiul, sa le mature strazile unde au aruncat hartii si mai stiu eu ce pe jos. Striga dupa ei ca sunt hoti, da’-si cumpara chiloti la kil de la tigancile cu fuste inflorate.

Tiganii sunt o natie eliberata nu demult din robie. Multi dintre ei nu stiu sa scrie, abia daca stiu sa citeasca, motiv pentru care nu-si gasesc slujbe cat de cat bine platite. Copiii tiganilor sunt apelati pe strada cu “Tigane”, “Bai, cioara” si cresc intr-un mediu in care scoala e considerata doar o prostie care le mananca timpul. Asa au invatat sa traiasca. Au vazut cat de usor e sa traiesti furand, traficand ceva, cersind printre oameni bogati.
Doar ca noi, ceilalti, oameni cu scoala, nu i-am ajutat sa mearga la scoala. Orice om, oricat de sarac si needucat (mai ales needucat) vrea pentru copiii lui o viata de Domn. Educatia aduce alt tip de comportament social. Interesant, dar educatia aduce cu ea si hatul respectarii legii, doar cel educat acceptand constrangerile respectarii legii. Educatia nu se face cu bata, cu inchisoarea, cu injuratura.

Americanii au, in linii mari, aceeasi problema cu negrii. Inca sunt departe de a o rezolva, dar ar fi cazul sa invatam ceva de la ei. Fiindca autoritatile americane fac eforturi sa o rezolve, acceptand ideea ca in acest “razboi” social vor exista si victime colaterale. De ambele parti.

Eu as da un sfat tuturor “milostivilor”: Nu mai dati bani micilor cersetori tigani, mai bine trimiteti banii catre organizatiile care incearca sa-i trimita la scoala.

Am “prostul” obicei de a nota componenta prezidiului de pe la conferintele de presa la care particip. Am si mai “prostul” obicei de a-mi reciti din timp in timp notitele si (te pui cu prostul cu mintea odihnita?!), brusc, sesizez chestii foarte amuzante.

Ultima conferinta de presa a conducerii PD-L Constanta a fost condusa de presedintele Ion Popescu, sustinut de Gheorghita Corbu, Florin Mitroi si Gigi Chiru. Patru oameni ai echipei despre care Boc, Stoica si Udrea declara ca alunga PSD-ul din curtea PD-L. Mai sa fie! Atentie, se aprinde becul rosu de amuzament!

Gheorghita Corbu a emigrat din PSD in PD undeva pe la sfarsitul anului 2006, inceputul lui 2007. Pedist sadea, este?

Primarul Florin Mitroi s-a mutat de la PSD la PD prin iulie 2006. Ohohooo, un pedist feroce, nu zic nimic!

Gigi Chiru a parasit PSD imediat dupa alegerile din 2004 pentru barca PD. Pedist cu state vechi, nu?

Dragut, foarte dragut. Am numarat trei pesedisti reconvertiti proaspat, care vorbesc despre vajnica lupta impotriva oamenilor PSD. Amuzant si dragut.

Presedintele Ion Popescu este considerabil mai vechi in PD. Domnia sa vine de la UFD, formatiunea fondata si condusa de actualul ministru Vosganian. Despre Popescu imi amintesc doar ca a candidat la Primaria Constanta in 2000 din partea partidului pomenit si a obtinut un rasunator zero virgula nu-mi amintesc cat … Poate era omul incepator in ale politicii, nu vreau sa fiu carpanos. Sau sa fiu?

Prin urmare, ma amuz in continuare gandindu-ma ca rebelii din PD-L Constanta nu vor fi ei chiar nebuni. Ce ziceti? Ma amuz eu ca prostul sau …

N-am inteles niciodata de ce reprezentantii statului, in general exact aia care ar trebui sa inspire respect atunci cand apar pe undeva, capata cele mai amarate uniforme.

Imi reamintesc primele uniforme primite de jandarmi, care aratau mai jalnic decat orice salopeta ordinara a vreunui fierar betonist. Ale politistilor la fel, ale militarilor de la verzi, nici ele nu rupeau gura targului. Dupa atatia ani de zdrente obosite prezentate drept look-ul cel nou al “organului”, am crezut ca am invatat ceva. Ca stim ce-i aia psihologia individului si ca avem oameni pregatiti in design gata sa asigure functionarilor un cadru decent de stofa.

M-am inselat amarnic. Am simtit inutilitatea sperantei privindu-l pe seful Garzii de Mediu Constanta, care prezenta pe corpu-i jumatate din noua uniforma de vara, un tricou asemanator cu cele pe care le vand balaoachesii 5 la leu prin piete. Dupa ce ca arata penibil, mai era si imprimat fara cap. Numele institutiei, respectabile altfel, scris mic si pe spate, exact in locul mai putin vizibil. Iar in piept, o sigla mare si de neam prost, care nu inseamna nimic pentru marele public. Pasamite intr-un asemenea tricou, comisarii de mediu trebuie sa-i impresioneze pe nesimtitii si prost-educatii care arunca gunoi pe plaja sau isi trimit odraslele sa depuna un cacat plutitor in apele Pontului Euxin!

Ma-ntreb cat de greu o fi sa se dea un Google pe internet si sa se caute imaginea unui politist australian. Cat de mult ar dura cautarea: 10 secunde? Sunt suficiente exemple cu un barbat imbracat elegant cu o camasa alba cu maneca scurta si cu insemnele brodate. Ar mai fi ceva de spus/scris?

Rezultatele finale confirma imaginea ireala a unui sondaj electoral difuzat de Realitatea, in care nu am putut crede: Radu Mazare a castigat alegerile din Constanta cu aproape 70% din sufragii. Diferenta dintre sondaj si realitatea votului este mica, sase-sapte procente. Mazare si-a zdrobit literalmente adversarii, aflandu-se la o distanta de aproape 7! ori mai mare.

Votul desfasurat in Duminica Orbului confirma, insa, calculele pe care le faceam acum ceva vreme. Scriam ca Radu Mazare dispune de un nucleu dur de votanti, format din beneficiarii programelor sociale si din masa partidului, foarte bine oraganizata si disciplinata. Dimensiunea acestui grup care mergea cu siguranta la vot si punea stampila pe Radu Mazare este de 20-25% din persoanele cu drept de vot. Peste ei, actualul primar a mai pus un as: cei 16.000 de potentiali beneficiari ai programului cu bile “Locuinte ieftine”. In fapt mai mult de 16.000, fiindca o parte din rudele acestora au adaugat si ei stampila in favoarea castigatorului. Daca insumam vom ajunge la procentul cu care Radu Mazare si-a insirat pe drum adversarii: putin peste 35% din persoanele cu drept de vot din municipiul Constanta. Intrucat in Constanta prezenta la vot a fost de aproape 54% ceilalti candidati si-au impartit ce-a mai ramas.

Aceasta este cea mai buna dovada ca afirmatia mea cum ca cea mai buna campanie a fost a candidatului Radu Mazare e corecta. El nu a facut altceva decat sa conserve o masa de votanti MOTIVATI. A evitat sa intre in dispute televizate si a lansat permanent semnale legate de programele sociale si cel de locuinte. Si-a construit mesajele outdoor in jurul acestora, direct si fara nici o subtilitate. Campania lui Mazare a mizat permanent pe siguranta invingatorului si a transmis catre electorat un mesaj simplu, fara zorzoane :” daca vreti programele astea ma vreti pe mine, daca renuntati la mine, luati-va adio de la ele”. Mazare a speculat, absolut corect, mesajul unui partid de tip socialist: “noi avem grija de poporul sarac, in timp ce astilalti sunt capitalistii salbatici si infometati”.

Din partea cealalta, doi candidati de dreapta s-au lansat intr-o cursa inutila de fragmentare masei de electorat despre care am vorbit. In loc sa lanseze mesaje de atragere a majoritatii covarsitoare a nehotaratilor sau nemotivatilor, ei l-au atacat in permanenta pe Mazare. Mitingurile organizate de staff-urile lor de campanie au fost jalnice si au transmis populatiei semnale negative. Prestatia lor nu a aratat nimic din pozitia unor partide de dreapta. Electoratul intre 18 si 30 de ani este predominant de dreapta si ar fi fost receptiv la alt tip de mesaje, total diferite de cele ale actualului primar. Parca fermecati, Manea si Onaca au promis pomeni si mai mari, programe sociale legate de civism - complicate, greu de explicat si greu de priceput. Daca n-ar fi avut o expunere mediatica imensa, cei doi nu ar fi adunat nici macar 10% impreuna.

Dupa umila mea parere, cu toate fondurile europene de sute de milioane de euro pravalite peste oras, cu o masa de votanti - in cazul in care chiar va construi locuintele - compacta si in crestere, Radu Mazare are toate sansele sa stea la primaria Constanta exact atat cat are chef.