ConstantaBlog.info

Acum vreo cateva zile am fost la cea mai imporatanta intalnire a oamenilor de afaceri din Constanta. Nu-i scriu numele ca sa nu o murdaresc. Acolo, printre piscoturi fine, proiectoare, costume scumpe si mutre de inalta notorietate locala, mi s-a servit una de mi-a ramas cafeaua in gat si am plecat in 5 minute.

O doamna m-a chestionat cu privire la statutul meu. S-a minunat ca am o firma de media si m-a intrebat CU CE PARTID SUNT? La auzul vestii ca nu ma bag sluga la nici un stapan, mi-a replicat zambind ca nu o sa avansez niciodata, respectiv nu o sa primesc niciodata o diploma din partea respectivei organizatii a oamenilor de afaceri.

Asadar, astia sunt oamenii. Asta-i Romania. Stiu, am descoperit apa calda, insa nu m-am putu abtine in a povesti.

E clar ca Mangalia nu-i mai incape. Desi Imparatia Cerurilor ar trebui sa le fie indeajuns, caci unul i-a aranjat pirostriile celuilalt, se cearta pe bucatile de vot (ciolan) ca niste pacatosi de rand.

Nasul Iorgus il cearta pe finul Tusac, acuzandu-l de aruncari netrebnice de vorbe ticaloase la adresa sa, tatal spiritual. Caci si finul Tusac l-a balacarit public pe nas, aruncandu-i in obraz afaceri de ocara. Un derbedeu (gaozar, in varianta prezidentiala) ar spune ca “se dau in gat unul pe celalalt”, ceea ce, pentru omul de rand e treaba buna. Abia mai afla si el cum se dospesc treburile cu bani publici.

Prea Sfintia-Ta Teodosie, baga-i sub patrafir, rogu-te, si da-le cateva mii de matanii zilnice drept pedeapsa, cate una pentru fiecare vot, fie-le banul public invatare de minte!

Basescu a promulgat legea. Cincizeci la suta pentru popor, ce conteaza restul! Dar ceilalti bugetari de ce ar dormi? Sa le dam si lor la fel! Care mai sunteti? A ramas cineva fara dar de nunta electorala? Haida, la taica presedinte ca va da la toti, ca doar nu da de la el!

Ma-ntreb si eu, ca multi altii: De ce mai mergem sa votam? Turma de ipocriti din Parlament voteaza o masura legislativa aberanta, iar presedintele o promulga. O adunatura care vrea din nou pe scaunele alea, de unde sa se tina de populisme jegoase si peste patru ani.

Presedintele care povestea cum fugea de la scoala, racneste pe la toate microfonele care i se intind, ca invatamantul are rezultate dezastruoase, dar vad ca baga mare la salarii. Pai, tot ala care are rezultate proaste trebuie recompensat? Sau cum? N-am inteles bine … De fapt, dupa ce ai sarit gardul la scoala …

Mi s-a facut sila iar de turma politica, deoarece clasa mi-e cam greu s-o numesc …

Mazare, Constantinescu, Geoana, lopata, casca, betonul, canciocul. Actorii si-au facut datoria. Incepe filmul. Un lung metraj, de cativa ani, cu numele de scena “Locuinte ieftine pentru tineti”.

Desi se gasesc destui critici de “film” care sa scrie repejor ca e cioara vopsita, ca locuinta ieftina nu-i ieftina deloc, ba unii chiar avansand si cifre, trebuie spus ca, la modul cel mai corect, pretul este unul mic in comparatie cu piata imobiliara. Cosmin Zaporojan de la Cuget liber face un rationament intunecat, bazat pe o informatie initiala eronata. Ma straduiesc sa cred ca a facut-o cu buna credinta. Avanseaza cifra de 50.000 de euro ca pret al unui apartament de pe piata libera. Asta este ca-n bancurile de la Radio Erevan. Sigur ca da, dar apartamentul ala are in jur de 40 de metri patrati suprafata, nu 70. Apoi, nu este nou si are vreo patruzeci de anisori de cand a fost construit.

In partea cealalta a baricadei stau admiratorii neconditionati ai primarului, care lauda facilitatile si slavesc preturile mici in comparatia cu piata. Ei ocolesc, cu buna stiinta sau …?, faptul ca tinerii carora le-ar fi destinate locuintele au buzunare tip fluiera vant. Daca vorbim de tineri normali, fara familii instarite = cu bani. La ei va actiona creditul. Aici am eu indoieli.

Trecand peste criza bancara, jumatate umflata cu pompa, chiar si acum 2 luni, creditele se acordau cu avans, in general de 25 la suta din valoarea achizitiei. Asadar, la un credit de 24.000 - o garsoniera, sa zicem, tanarul aspirant trebuie sa scoata 6.000 de euro din buzunar. Are de unde? M-as mira. Asta ma face sa cred ca la genul prezentat de locuinte vor avea acces tot cei ce dispun de ceva banuti si au avut posibilitatea de a-i pune la ciorap.

In alta ordine de idei, declaratia primarului Mazare, care dadea exemplu pe parintii sai carora statul comunist le-a repartizat o locuinta dupa un numar de ani de la aprobarea cererii, are o fisura definitorie. Atunci se repartizau locuinte din Fondul de Stat, respectiv de-a moaca. Iar in cazurile in care aceasta era proprietate personala, fapt derulat in ultimii ani ai Epocii de Aur, rata lunara platita era decenta, nu se modifica si nici nu traiai cu frica de a fi aruncat in strada de o banca lacoma, fiindca nu aveai cum sa ajungi somer.

Deci ieftine, dar nu pentru amaratii care stau claie peste gramada.

Ma nemultumeste ipocrizia unei parti a profesorilor. E vorba de acea parte a smecherasilor care stau in spate si asteapta pleasca unui potential plus salarial de 50%, ce ar putea sa le mai umple olecuta buzunarele.

Se vorbeste mult despre situatia invatamantului romanesc si, in special de salarizarea indoielnica a celor care ar trebui sa-i invete carte pe copii. Discutia contine, insa, o doza ascunsa de ipocrizie. Atat din partea politicienilor, cat si din partea protestatarilor. Sunt aspecte care put, dar niciuna dintre parti nu se grabeste sa le discute. Fiecare are motivele sale: politicienii sunt in pragul unor alegeri extrem de importante si vor sa pastreze fiecare vot, iar unii profesori tac chitic si baga in fata “prostimea”.

Ca unul care platesc impozite, ma intreb de ce eu, ca mic intreprinzator, cred ca trebuie sa respect legea si sa platesc taxe si impozite pe activitatea pe care o desfasor corect, printr-o firma privata. Firma supusa rigorilor financiare, referindu-ma aici la birurile pe care le achit catre stat sau autoritatile locale. Nu inteleg de ce Fiscul nu se poate ocupa de foarte multe personaje-profesori, care produc zeci de milioane pe luna prin ceea ce numim generic meditatii. Eu nu spun ca asta nu inseamna munca, dar, conform legilor statului roman, orice activitate privata ar trebui sa genereze taxe si impozite. altfel inseamna ca se lucreaza la negru. Cu alte cuvinte, se fura.

Sunt curios daca vreodata, un reprezentant al Fiscului l-a intrebat pe vreun domn profesor, in special de liceu, din ce bani si-a cumparat o masina de zeci de mii de euro, nevestei si copiilor lui de asemenea, la care se adauga casa la munte, vacante in strainatate, etc. Pai, daca sunt salariile asa de mici, cum sa ti le permiti pe astea? De unde bani? Doar daca ai surse de venit nedeclarate. Evaziune fiscala am auzit ca se cheama fenomenul descris.

In fiecare an, rauri de bani negri se scurg din buzunarele disperate ale parintilor catre cele hulpave ale unor domni si doamne, meditatori profesionisti, care nu platesc nici un sfant la bugetul statului, dar care se plang oricui dispus sa asculte de salarizarea proasta din invatamant.

O sa fiu fiu dispus sa inghit “marile revendicari” cand acesti domni vor plati taxe si impozite la fel ca si mine. Pana atunci, n-ar strica putina restructurare si corelare de salarii pentru “fraierii” bagati in fata la mitinguri.

Tusac spune ca vicepresedintele PDL Mangalia, Paul Foleanu, a facut falsuri si ca locuieste intr-o locuinta sociala, desi numai sarac nu este.

Foleanu zice si el ca primarul Mangaliei, Claudiu Tusac, il santajeaza fiindca nu vrea sa-i voteze proiectele si ca locuinta in care sta i se cuvine.

Cine minte? Cine spune adevarul?

Povestea pe latg suna cam asa. Conform unei grile de calificare functionale in cadrul Primariei Mangalia pe vremea fostului primar, Zanfir Iorgus, Foleanu a facut frumusel un dosar al carui continut il indreptatea sa primeasca o locuinta din fondul locativ al institutiei cu pricina. Pe care a si primit-o. Domnia sa sustine ca nu exista un criteriu legat de venituri, care sa-l impiedice a face respectiva solicitare si ca unitatea locativa nici nu are statut de locuinta sociala. Actualul primar, cu pedigree PSD, ii reproseaza pedelistului ca ocupa abuziv si uzand de falsuri, o locuinta in care ar putea sta niste amarasteni cu multi copii. Undeva, printre randuri, insa, Tusac o cam recunoaste ca dosarul nu este in conflict cu grila instituita de Primaria Mangalia la momentul incredintarii.

Prin urmare, s-ar putea apela la vorba veche: si tu ai dreptate, si tu ai dreptate! Totusi, nu-i chiar asa.

Este de notorietate ca prin blocurile ANL din Constanta locuiesc o gramada de “amarati” cu masini de multe mii de euro, cu afaceri sau cu niste sluje foarte bine platite. Si ei au dosare la fel de compatibile cu ce s-a solicitat la momentul incredintarii. Incredintare facuta de un Consiliu local din mandatul sefului pe linie politica al lui Claudiu Tusac, primarul Radu Mazare. Daca aici e ok, atunci si acolo trebuie sa fi fost la fel. Altfel umblam cu jumatati de masura.

In alta ordine de idei, presa si cetatenii i-au executat vartos pe domnii parlamentari care incasau porceste bani de chirie din bugetul Parlamentului, desi aveau apartamente in Bucuresti unde se putea locui bine-mersi. Asemanator, daca Paul Foleanu are atatia bani, cat pretinde Tusac, atunci e de porc sa stea intr-o locuinta din fondul locativ al orasului, cu o chirie nesimtit de mica, in timp ce altii sunt vai de mama lor. Si, intrucat pedelistul nu sufla o vorba despre veniturile sale, cred ca are.

Povestea asta arata suficient de bine de ce nici un politician nu merita clementa …

Cea mai contraversata expozitie a anului ” The Dialectics of Terror ” care trebuia sa aiba loc la Chelsea Art  Museum a fost anulata.

Nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca anularea s-a datorat unor asa numiti artisti, din care unul e Cristi Pogacean, despre care directoarea si fondatoarea muzeului Dorothea Keeser spune: “An artist has to go one step beyond against terrorism, and not just show very banal photos which we see every day in … television… That’s not art”. Comentarii similare au facut majoritatea celor care s-au aratat jigniti si intrigati de vulgaritatea, de lipsa oricaror coordonate morale, a lucrarilor in cauza. Despre opera lui Cristi, opinia a fost unanima - o imbecilitate. ‘Capodopera’ reprezentativa a artei romanesti, in conceptul Institutului Cultural Roman, este plimbata, via Venetia-Berlin-New York, sub denumirea de “Rapirea din Serai”. Pe o carpeta de balci, s-a imprimat o imagine preluata de la televiziunea AL Jazeera, cu cei patru jurnalisti capturati la Bagdad.

Aceasta manea vizuala este transmisa vestului de catre artistul plasat pe locul 3673 in clasamentul artistic mondial, cu o valoare de market 0 (nici o vanzare). Pentru a ocupa acest loc, ICR a cheltuit in jur de 300.000 $ numai pentru expozitionarea protejatului sau. Citeste mai mult»

Guvernul a stabilit ca un candidat pentru Senat poate cheltui in campania electorala aproximativ 70.000 de euro, iar un doritor pentru deputatie se va multumi sa investeasca cel mult 50.000 de euro.

Crede cineva ca atat se va investi? Doar serviciile de consultanta costa un candidat cateva zeci de mii de euro, daramite panourile publicitare, aparitiile in ziare, afisele, multimea de materiale de propaganda, intrarea in emisiuni radio si de televiziune - Atentie CNA a anuntat ca pe posturile private, aparitiile vor fi pe bani! Exista vreun naiv in aceasta tara care crede ca o asemenea stipulare a Legii de finantare a partidelor politice si a campaniilor electorale va fi respectata de macar un singur candidat?

De la bun inceput campania electorala seamana cu bariera pe care o sar leii, o trec pe dedesubt sobolanii si in dreptul careia se opresc boii. Eu inca n-am vazut nici un bou intre oamenii politici, desi plavani sunt cu zecile. Aceasta prevedere a legii va fi ocolita bine-mersi. Mijloace sunt destule.

Va veti intreba cum? Ah, dar e destul de simplu. Ziarele se vor umple brusc, unele sunt deja, de reclame de la diverse firme care n-au nevoie de asta deloc. Apoi, in spatele contractelor de print, de unde ne vor zambi diversi candidati la fotoliul de parlamentar, vor fi anume firme private, ce nu vor fi deloc deranjate de faptul ca in loc sa-si promoveze produsele, vor achita zambetele unor politicieni. Alta metoda este aceea a unui discount ireal, pana la 70-80% din pretul de lista, urmand ca “malaiul” sa vina la sacosa sau pur si simplu sa vina pe cai aparent onorabile dupa trecerea alegerilor, indeobste de la dragutele firme de stat.

Sa nu uitam si una dintre caile batatorite, aceea a fundatiilor, care sustin financiar activitati electorale, editand, chipurile, ghiduri de informare pentru electoratul natang. Si inca multe, multe altele. O sa fie si multa media pretins independenta, in realitate politizata pana in maduva oaselor, care dupa 2-3 ani de trai la nivelul minim al subzistentei, explodeaza in tiraje ametitoare fix inaintea si in timpul campaniei electorale. Aceasta tactica presupune costuri foarte mici si se bazeaza pe perceptia omului care “a citit la gazeta” ce destept e candidatul X.

Si altele. Multe.

Acest tablou al perversiiunii, al minciunii, al degradarii, ma face sa ma intreb de ce nu s-a ales calea cea mai cinstita. Aceea a banului declarat. Poti sa bagi 10 milioane de euro? Atunci, baga-i, taticule, dar sa-i vedem de unde vin si pe ce s-au dus. N-ai decat 5.000 de euro? Sa fii sanatos, te bati cu ce ai!

Fiindca nu cred ca se vor repezi prea multi sa raspunda la asemenea intrebare (cred ca-i retorica, ce sa-i fac …) am sa raspund tot eu, cu o banuiala. In clipa cand care s-ar fi asezat pe masa adevaratele sume cheltuite in campaniile electorale, oamenii si-ar fi pus intrebarea legitima: De ce ar cheltui un om sute de mii de euro, pentru un salariu de cateva zeci de mii pe care il va castiga in rastimpul de patru ani de parlamentarism? Doar pentru glorie? Ma rog, ar putea fi cativa, nu exclud varianta.

D-aia cred ca niste organe ale statului ar avea destula treaba de facut. Insa, par sa se comporte ca organul din filmuletul oribil cu presupusa Ana Birchall: sunt mici, moi si nedumerite…

Astazi am revazut impanantenitele cozi ale batranilor atarnand la sacosa Consiliului local. Tot astazi am aflat ca voi participa la sedinta de constituire a Comitetului de parinti, care urmeaza sa sponsorizeze - finanteze activitati educationale ale odraslelor proprii, intrate in vartejul scolii romanesti.

Ambele chestiuni mi-au starnit ganduri si nedumeriri ce se leaga oarecum intre ele.

Nu inteleg de ce continua autoritatea locala sa “organizeze” Pomaniada la punct fix. Am mai scris-o si o voi mai scrie atat cat ma vor duce capul si mainile. Ar fi prea mult sa se instituie un sistem de bonuri valorice transmise la domiciliu pentru ajutorarea celor cu venituri reduse? Ori umilinta este direct proportionala cu reflexul cainelui lui Pavlov, varianta electorala?

Legat de acest aspect, nu ar fi cazul ca onoratul Consiliu local sa gaseasca resurse financiare si pentru scolarii si prescolarii orasului, pentru dotari, asa cum gaseste cu determinare si voiosie in marea Pomaniada?

Incepe sa ma enerveze preocuparea excesiva a primariei, consilierilor locali, guvernului si clasei politice fata de pensionari. Incepe sa ma enerveze scumpirea biletelor la transportul in comun cu argument “cresterea costurilor de functionare”, in timp ce se impart cu darnicie gratuitati in stanga si … de stanga. Incepe sa ma enerveze tratamentul inegal intre muncitorul care trage pe sase milioane din care isi plateste abonamentul de transport public si pachetul zilnic, in timp ce “domnul pensionar” are gratuitate la aceleasi venituri. Incepe sa ma enerveze preocuparea fata de igienizarea din Mamaia - alimentate cu pareri despre turism, in timp ce orasul se zbate in imputiciune si caini vagabonzi (comunitari, pentru pudibonzi).

Cum ar fi, cuvioasele comitete de parinti vor suporta costuri pentru diverse dotari (daca vor, hahaha, nu-i obligatoriu) insemnand investitie in copiii nostri, in viitor adica, in timp ce mai marii zilei, de la consilierul local la deputat, de la primar la prim-ministru, se inghesuie care cu sacosa Pomaniadei, care cu maritul pensioarei, pe langa armata de stampilatori de ora 08,00 dimineata, la Sarbatoarea Sfantului Vot.

Mircea Banias si organizatia democrat-liberala Constanta exerseaza indignarea. Dupa exemplul oferit de seful statului, domnia sa isi revarsa acest sentiment asupra presei. Bineinteles ca domnul Banias incearca o nuanta, aruncand anatema numai catre o parte din mass media, sugerand un tratament partinitor aplicat “ingerasilor” din partidul al carui sef local este in prezent.

Afirmatiile pe care seful pedelistilor le face intr-un comunicat remis presei, nu ma indoiesc ca si acelei parti pe care o acuza voalat de partinire, sunt practic corecte. Dar moral, din perspectiva indelungii campanii de proclamare a principiilor de campioni ai democratiei si de asanatori ai clasei politice, pe care o desfasoara capii PD-L de aproape patru ani, afirmatiile sunt nule. In fond, pedelistii au batut palma cu un partid pe care l-au acuzat in permanenta ca fiind un bastion securisto-comunist si al carui lider, Vadim Tudor, l-a porcait in fel si chip pe Traian Basescu. Cum ar veni, au lins flegmele de pe sigla peremista si scuipaturile de pe chipul sefului statului si au batut palma cu taticul revistei Romania Mare. Asta cum s-o numi?

Ma tem ca toate iesirile plangarete sau acuzatoare ale diversilor lideri PD-L, in frunte cu explicatiile neconvingatoare ale sefului statului, vin sa acuze pe cei ce se scuza. In fond, ajutorul acordat lui Vadim Tudor pentru ca acesta sa ocupe in continuare pozitia de vicepresedinte al Senatului este doar o alegere politica. Pe care fauritorii ar trebui sa si-o asume si sa nu o mai dea de gard. Se vede din zare ca PD-L se va face frate si cu Dracul ca sa treaca puntea electorala. Chiar daca Dracul are Isus de arama la poarta sau ofiteri de Secu in curte. Daca aceasta reteta va fi castigatoare in alegeri, e treaba domniilor lor, se va vedea la stampila licuricilor.

Personal, mi-ar placea ca politicienii sa nu ne insulte inteligenta si sa pozeze in fete mari sau nepoatele Maicii Tereza.