ConstantaBlog.info

Sambata 12 aprilie 2008, la marginea Constantei, in urma cu doar cateva zile.
O fetita de 6 ani a fost ucisa de o haita de caini comunitari, salbaticiti.
Au scris ziarele cate ceva, au dat televiziunile cate ceva, au vorbit oamenii pe ici-pe colo cate ceva. Primarul Constantei a spus ca nu are ce face, nu are solutie. Directia de Ecarisaj din Primarie nu a zis nimic. Firma de Ecarisaj angajata sa gestioneze problema cainilor comunitari nu a zis nimic.

Le propun celor care citesc aceste randuri un exercitiu de constiinta: intoarceti-va in timp si amintiti-va ce faceati sambata 12 aprilie 2008, pe la orele 18-19…
Poate ca erati undeva prin Constanta, pe drum de la serviciu spre casa, sau intr-un magazin, sau in fata unui computer pe Internet, sau va plimbati prin parc. Sau va uitati la copilul dvs cat a crescut, ce a mai invatat nou din ziua de viata traita…
Exact in acel timp, undeva la marginea Constantei, la distante de kilometrii de dvs, o fetita de 6 ani era sfasiata de o haita de caini comunitari.

CAINII AU ATACAT-O, MAI MULT CA SIGUR CA FETITA A STRIGAT DUPA AJUTOR, A TIPAT, A URLAT, S-A ZBATUT ATAT CAT SE POATE ZBATE UN COPIL DE 6 ANI, CARE NU ARE MULTA FORTA…
Dar pana la dvs nu se auzea nimic, cerul de deasupra orasului era senin, aerul nu avea nimic sufocant in el…
CAINII AU DOBORAT COPILUL - PENTRU SPAIMA TRAITA NU STIU CUVINTE SA INCERC DESCRIEREA -, L-AU PUS LA PAMANT, SI-AU INFIPT COLTII IN JUGULARA SI SANGELE A TASNIT…
Florile plantate recent in Constanta nu si-au scuturat petalele, telefoanele mobile nu si-au pierdut soneriile vesele, luminile au ramas aprinse…
CAINII AU INCEPUT SA MANANCE DIN BIETUL COPIL, I-AU MANCAT URECHILE, NASUL, BUZELE, TESUTURILE MOI, I-AU MANCAT CARNEA DE PE BRATE, DE PE PIEPT, CARNE TANARA, FRAGEDA, CALDA INCA… OCHII I-AU RAMAS IN CAP, SPUNE RAPORTUL LEGISTULUI…

In Constanta oamenii vorbeau despre vreme, despre week-end, campania electorala aproape a inceput.
Apoi, de a doua zi, vestea a ajuns, lumea a aflat, si-a facut cruce, a spus cate ceva. Cate ceva.
Si? Si nimic. Si TACERE.
Fetita a fost inmormantata. A intrat in pamant. Dar si aici, afara e la fel de multa TACERE precum acolo la ea, in mormant.
Oamenii s-au revoltat in sinea lor sau putin si-n afara lor. Aflasera ca la marginea Constantei se poate ucide ca-n jungle. Sangeros, sub cota zero a civilizatiei, mai cumplit decat poate imaginatia sa cuprinda.
Autoritatile au vorbit putin, presa a vorbit putin, apoi s-a facut TACERE. O tacere care, pe mine una, nu ma prea mai lasa sa dorm noaptea. Si daca dorm, nu dorm bine.
Imi refuz imaginea fetitei care a murit devoarata de animale la marginea orasului in care traiesc.
Orasul in care imi cresc copilul, muncesc, platesc taxe, eu ca si dvs ca si parintii fetitei mancate de cainii.

Dar, spuneam, a trecut o saptamana si din copilul de 6 ani a ramas doar numele scris pe o cruce infipa in pamant.
Intrebari: Cat valoreaza viata unui copil de 6 ani? (Chiar daca nu e copilul nostru…)
A cui e responsabilitatea de “asigurarea” a cadrului potrivit sa fie posibila aceasta crima?
De ce am crezut in 89 ca democratia inseamna sa ne exprimam tare, direct, liber, opiniile? SA NE CEREM DREPTURILE? SA AVEM DEMNITATEA DE A NE ADUNA SI A PROTESTA?
Ce ramane dupa intrebari: In Constanta anului 2008, la marginea orasului, un copil de 6 ani a murit mancat de cainii comunitari.
In rest, este TACERE. Care e cu atat mai mare cu cat sunt mai multi cei care TAC.
Constanta traieste in TACERE. Nici moartea in forma ei cea mai primitiva, de vanatoare, nu a reusit sa sparga TACEREA.
Tacerea in care sufletul putrezeste, in care constiinta aduna mocirla, in care diavolul ne leagana sa dormim netulburati noaptea…

Mentiune: Haita de caini ucigasi este in libertate. Somn usor, Constanta!